Figuri de stil din: “Si abia pleca batranul…Ce mai freamat, ce mai zbucium!

Codrul clocoti de zgomot si de arme si de bucium,

Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,

Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasa;

Calaretii implu campul si roiesc dupa un semn

Si in caii lor salbatici bat cu scarile de lemn,

Pe copite iau in fuga fata negrului pamant,

Lanci scanteie lungi in soare, arcuri se intind in vant,

Si ca nouri de arama si ca ropotul de grindeni,

Orizonu-ntunecandu-l, vin sageti de pretutindeni,

Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie…

Urla campul si de tropot si de strigat de bataie.

In zadar striga-mparatul ca si leul in turbare,

Umbra mortii se intinde tot mai mare si mai mare;

In zadar flamura verde o ridica inspre oaste,

Caci cuprinsa-i de pieire si in fata si in coaste,

Caci se clatina rarite siruri lungi de batalie;

Cad asabii ca si palcuri risipite pe campie,

In genunchi cadeau pedestri, colo caii se rastoarna,

Cad sagetile in valuri, care suiera, se toarna

Si, lovind in fata,-n spate, ca si crivatul si gerul,

Pe pamant lor li se pare ca se naruie tot cerul …

Mircea insusi mana-n lupta vijelia-ngrozitoare,

Care vine, vine ,vine calca totul in picioare;

Durduind soseau calarii ca un zid inalt de suliti,

Printre cetele pagane trec rupandu-si large uliti;

Risipite se-mprastie a dusmanilor siraguri,

Si gonind biruitoare tot veneau a tarii steaguri,

Ca potop ce prapadeste, ca o mare turburata-

Peste-un ceas paganataea e ca pleava vanturata.

Acea grindin-otelita inspre Dunare o mana,

Iar in urma lor se-ntinde falnic armia romana.

Dau coroana!