Padurea de basm
Am deschis ochii si am vazut doar verde. Peste tot verde.. Un verde de o intensitate extraordinara si de o prospetime nemaivazuta. Eram o furnica pe langa niste copaci imensi. Atat de imensi, incat varful lor nu se vedea. Urcau pana la bolta cereasca. Pe jos stateau ,cu radacinile scoase din solul roscat, flori gingase, colorate in mii de culori. In aer se simtea o mireasma imbietoare. Era un miros unic: dulce dar sarat, putin piperat dar acrisor in acelasi timp. O veverita albastra zbura prim vazduh... Animalele erau cu totul diferite! Randulele paseau pe pamantul roditor iar mamifere pluteau pe cer. Ursi cantatori se aratara, vulpi cu pene de gaina alergau nestingherite prin padure. In aer plutea nedumerirea. Eram curioasa dar totodata topita dupa locul acela.
Ursii cantatori se auzeau tot mai incet iar deodata m-am trezit.. Nu mai eram in padurea dr basm ci ma aflam in camera mea. Ce nedrepate! A fost doar un vis...
