Se făcea că pluteam ușor deasupra a ceea ce până mai ieri priveam de la nivelul solului. Cu toate că ploua cu găleata, nu simțeam deloc picăturile de ploaie atingându-mă. În schimb, continuam să zbor, îndreptându-mă către munte pe nesimțite, lăsând în urmă asfințitul soarelui. Deodată, am putut vedea cum răsare semeț un munte. Mi-aș fi dorit să-l privesc pe îndelete, ca să-mi dau seama dacă trăiam o realitate sau o ficțiune. În depărtare, soarele se dădea de-a berbeleacul, în timp ce se scufunda într-un lac. Niciodată nu mai văzusem atât de multă frumusețe într-o singură clipire a ochilor. Mi-aș fi dorit să rămân pe veci acolo, contemplând neîncetat natura.
