Furtuna
Nici nu începuse bine toamna, că și începu..Fără milă.
-Începe furtuna! Începe furtuna! strigară copii, și fugeau cât îi țineau picioarele, la casele lor.
Rupe crengi, se joacă cu vântul...Gonește animalele..Face ce vrea.
Doar un copilaș, de vreo 5 anișori, stă la geam și privește furtuna, analizând-o ca ceva pozitiv.
-Cântă! strigă fericit copilașul.
Picăturile se lipesc de geamuri...Norii plumburii parcă zic: ”Fugiți!”...
După un timp, copilașul se plictisi, spunând mamei lui:
-Nu se mai termină furtuna?
-Ba da, puiul mamei, ca și celelalte furtuni. Nu te îngrijora!
Copilașul adormi. După ceva timp, furtuna se oprise, copilașul se trezi și era mai fericit ca niciodată că s-a oprit furtuna, pentru a ieși cu prietenii lui la joacă.
Sper că te-am ajutat! Nu m-am axat prea mult pe descriere...Scuze!
