Smaranda stia sa fie si aspra, atunci cand copiii se luau la harjoa-na, potolindu-i numai dupa ce le facea cate-un surub - doua prin cap" si le dadea cateva tapan-gele la spinare".
Smaranda, mama lui Nica, este o femeie blanda, harnica si iubitoare. Ea se inscrie in imaginea traditionala a femeii din mediul rural: creste o droaie de copii si se ocupa de toate treburile gospodarie.
Cel mai apropiat de sufletul ei ramane Nica, primul nascut, asupra caruia revarsa o imensa dragoste materna. Cand copilul se lovea, Smaranda batea pamantul, peretele sau lemnul care pricinuise durerea copilului si suferinta i se alina.
Smaranda este totodata o femeie superstitioasa, bisericoasa si cicalitoare cu sotul ei. Nu de putine ori ea ii reproseaza acestuia ca este prea bland cu copiii, ca ii rasfata peste masura.
