1. În atom, electronul se deplasează pe orbite circulare, în jurul nucleului, sub influenţa forţei coulombiene, care joacă rol de forţă centripetă.
2. Doar anumite orbite electronice sunt stabile. Pe aceste orbite stabile (numite orbite staţionare), electronul nu absoarbe şi nu emite energie sub formă de radiaţie. Aceste orbite reprezintă nivelele de energie permise ale electronului, în atom.
3. Emisia de radiaţie din atomul de hidrogen are loc la salturile electronului de pe orbite permise, cu energie mai mare, pe alte orbite, cu energie mai mică. Frecvenţa radiaţiei emise la trecerea electronului de pe o orbită staţionară pe alta este dată de expresia: Ei – Ef = hn (1)unde: Ei este energia stării iniţiale, Ef este energia stării finale iar h esteconstanta lui Planck.
4. Mărimea orbitei staţionare permise este determinată de o condiţie impusă momentului cinetic orbital al electronului, potrivit căreia orbitele permise sunt acelea în care momentul cinetic orbital al acestora este un multiplu întreg de h/2p
mvr = nh/2p
