Puiul de gaina
Cand eram copil imi petreceam vacanțele la bunici. Bunicii cresteau păsări si animale. Printre toate vitatile mi.a atras atenția un puisor de găina, micuț, cu gâtul golas, care era tare blând si se tinea după mine. Peste tot unde mergem, puisorul ma urma si nu ma scapa din ochi nici o clipă. Cand ma asezam la masa, venea si statea la piciorul mesei si astepta sa primească framituri de pâine. Cand nu îi dădeam, piuia tare ca sa ma faca atent. După ce primea framiturile de pâine, le ciugulea si apoi se aseza langa piciorul meu, unde astepta pana ma ridicam de la masa. La amiaza, după ce serveam masa, ma odihneam pe sala magaziei. Puisorul ma urma si se aseza langa mine. Nu am sa uit niciodata copilăria petrecută la bunici si nici de prietenul meu, puisorul de găina.
