Era odată mai demult, cum este în poveşti,
Un împărat cu trei feciori,coconi împărăteşti.
Împărăţia se-ntindea şi-aşa era de mare,
Că numai celălalt tărâm era peste hotare.
Desigur împăraţi erau mai mulţi la acea vreme,
Dar cel de care povestesc,era vestit pesemne.
Că în grădină la palat,avea un măr de aur,
Care-l păzea şi-l preţuia, cum preţuieşti tezaur.
Şi tot aşa până-ntr-o vară,când merele se coapse,
Un hoţ culese noaptea tot,nimica nu lăsase.
Îl căutară peste tot,dar parcă se topise,
Cu tot cu merele de aur,pământul-înghiţise.
Se hotărâră ei atunci,feciorii şi-mpăratul,
La anul să păzească toţi,grădina şi palatul.
Au pus curtenii prin grădini cu suliţe şi arcuri,
Iar împrejur pe lângă măr,din ghimpi făcură ţarcuri.
