Lacul
de Mihai Eminescu
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii sã răsară
Si sã-mi cadă lin pe piept;
Sã sărim în luntrea mică,
Ingânaţi de glas de ape,
Si sã scap din mână cârma
Si lopeţile sã-mi scape;
Sã plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foşnească,
Undoioasa apă sune!
Dar nu vine... Singuratic
In zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Incărcat cu flori de nufăr.
Marcile eului liric sunt forme verbale de persoana I : trec, ascult,astept, scap, suspin si sufar.Si forme pronominale de persoana I : -mi; eu.
