Intr-o zi de vara, eu si familia mea, ne pregateam de drum. Drumul spre munte.In judetul Brasov . Eu eram nerabdatoare .
Deja imi imaginam cum o sa fie, ce voi vizita si cat de uimita o sa fiu la intoarcere.
Peste cateva ora am ajuns. Geamurile hotelului, pareau a fi pictate cu roua, iar pervazul a fi sin scortisoara.
Muntii erau ca niste palate de aur, inalte pana in imparatia norilor pufosi. Atat de inalti incat pareau a fi pana la nesfarsit.
Eram pur si simplu uimita de bogatiile naturi si de frumusetea ei.
Parintii m-au anuntat ca voi merge sa vizitam orasul unde eram cazati. Acolo am intalnit oameni cumsecade cu chipuri blande si pasnice.
Prin infatisarea chipurilor, incercau sa iti spuna ,, Bine ai venit! Poti avea incredere in noi! "
Pur si simplu ma simteam ca acasa . Ma simteam in largul meu . Primita cu mare drag si fericire .
Tot restul vacantei ( excursiei ) a fost foarte relaxanta si foarte interesanta.
