Între camarazi se seamana teroare ,tunurile nu mai înceteaza ,se trage foc cu foc, avioanele de lupta trimit bombe care fac niste cratere imense în jurul nostru ,suntem îngropati aproape cu totul de pamant,încercam sa ripostam cu mitraliere ,dar este prea putin,în jurul meu camarazii mor pe capete,altii nu mai au picioare si urla,urla de durere altii se roaga, altii plini de sange.....
Dar nu mai conteaza .Deodata se asterne o liniste tulburata doar de tipete si groaza.Gata s-a terminat cosmarul.Soc si groaza a ramas in urma dar macar e liniste.
