era o frumoasa zi de primavara. copacii au inflorit, pasarile ciripeau, primavara isi intra in dreptui. deodata a aparut in departare o fata foarte frumoasa. era chiar zana primaverii. eu m-am apropiat de ea si am spus:
-buna, am auzit de tine. tu esti zana primaverii?
-buna, da, eu sunt zana primaverii.
-am auzit de tine in multe povesti. imi amintesc cand bunicul meu imi citea seara povesti inainte sa ma culc. imi zicea ceva de taramul florilor.
-acolo urmeaza sa ma duc. vrei sa vi cu mine?
-desigur! am spus eu entuziasmata. atunci, zana si-a scos baghieta si ne-a teleportat in taramul florilor, care era neasemuit de frumos. acolo ne-am intalnit cu un pitic foarte furios, deoarece isi pierduse tot aurul. el m-a intrebat:
-tu mi-ai furat aurul?
-eu nu m-am atins de aurul tau! piticul nu parea prea convins, dar cand a vazut ca zana primaverii a venit dupa mine, m-a crezut. am mers amandoua sa admiram frumoasele flori. deodata am zarit un soricel care avea aurul piticului. am fugit cat de repede am putut si am luat aurul pe care l-am inapoiat piticului.
deodata am auzit vocea mamei:
-e timpul sa te trezesti, vei intarzia la scoala. in urmatoarea clipa mi-am dat seama ca a fost doar un vis
sper ca te-am ajutat si scuze daca am facut greseli de scriere.
