Opt martie,mame fericite,copii alergand,fericire pe fetele tuturor...tuturor din jurul meu.Mai putin pe a mea.Fata mea trista si posomorata ii face pe colegii mei sa se ma intrebe ce am patit.Le arunc un zambet fals spunandu.le ca sunt bine.In urma cu opt ani,la varsta de 33 de ani,mama mea a murit intr.un incendiu.Tatal mei a vrut sa o salveze,dar si el a avut aceeasi soarta.Sunt singur acum,n.am bunici,n.am prieteni apropiati.Matusa mea nu vrea sa ma primesca in casa.Spune ca ii distrug casa cand eu nici n.am intrat in acea casa.Sper ca intr.o buna zi cineva ma va adopta.Dar simt ca e prea tarziu,trebuie sa.mi construiesc o viata,sa fiu tare.
