Predeal, 17 iunie 1997
Dragă Laurenţiu,
M-am gândit mult la tine în ultima vreme, îmi pare rău că nu vei putea veni la noi în vacanţă, însă mi-aş dori să o faci. Predealul este mai frumos ca niciodată, iar zăpada împodobeşte copacii cu fulgi de cristal. Toată lumea este bucuroasă, căci sărbătoarea sfântă se apropie. Îmi aduc aminte acum doi ani, când ai reuşit să ajungi pe fugă la noi chiar în ajunul Crăciunului. Ne-ai ajutat să împodobim bradul şi ne-ai umplut casa de armonie cu glumele tale. Mie şi soţiei mele, ne este tare dor de tine şi de aceea ne-am gândit să venim noi la tine. Ştim că posibilităţile tale financiare sunt mici în acest an, însă vom face tot posibilul să te onorăm cu prezenţa noastră. Aşteaptă-te să ne vedem în câteva zile.
Cu drag, al tău frate, Ionuţ.
