Demult când bunica mea era copila și bunicul flacau el fiind un roman care își iubea țară trebuia să meargă în război . Bunica pentru ca il iubea atât de mult și era o femeie credincioasă și-a scos de la gat crucita și i-a puso lui și a zis "Dumnezeu să te apere în război și să vi acasă viu" își luă pusca și scutului și plecă la drum. Ea fiind doar o copila îndrăgosti de el a bufnit în plâns .
Nu dormea nopțile și se inchina pentru a se întoarce cat mai repede și sănătos acasă. După un an de speranțe și rugăciuni nu se intoar-se acasă până atunci ea in fiecare noapte plângea și speră să mai trăiască și să fie bine. Dar intr-o noapte bate cineva in poarta și strigă :
-Cine e?
-Deschide și ai să vezi.
Ea îi cuniscu vocea și fugi desculță până la poarta și ii sari în brațele. El fiind lovit la un picior ea la ajutata sa intre in casa și la dezinfectat și l-a bandajat la picior . Bunicul de făcu bine dupa un an .
Și așa ei nu mai puteau fi despărțiți .
