Cea mai simplă formulă a basmului românesc este: ,,A fost (era) odată...” .
Aceasta constată existenţa unor personaje şi, totodată, le plasează în
timp. O altă formulă iniţială se formează prin adăugarea unui nou
element ( ,,ca niciodată” ), care subliniază caracterul
excepţional, unic al faptelor relatate. Rezultă în felul acesta o
formulă de sine stătătoare, care nu se referă la personajele basmului ci
plasează in timp acţiunea în general. Formulele iniţiale sunt convenţii
care marchează intrarea cititorului în fabulos.
