era al meu; ma gandeam. nici eu nu credeam in el si parca nimeni. nu era nici timpul; nici locul dar nu am renuntat. am mers. am mers cat de tare am crezut. ma mai opream din loc in loc. oricere dorea putea sa ma priveasca. paream deconectat. priveam spre oriunde doar sa vad o raza de lumina. cand; unde; cum? acestea erau intrebarile ce mi se invarteau prin cap. nici un raspuns. nimeni nu ma auzea. dar parca unii isi intorceau privirea. oare de ce; ma intrebam. aceasta sa fie solutia? vorbeam cu mine insumi... cautam solutii; cautam orice numai sa pot iesi.... sa pot iesi la lumina. nu renunta; imi tot spuneam in gand. continua!
- nu; nu este al meu! este al vostru!
- ai avut un vis? se aude o voce..
- eu? nu... un cosmar... am raspuns ridicand capul de pe perna.
