E greu sa definesti fericirea…Cand te gandesti la ea, iti imaginezi o stare de beatitudine si de euforie, o magie fizica si psihologica, o armonie cu tine insuti si cu ceilalti. In schimb, e foarte greu sa gasesti cuvinte potrivite ca sa descrie in ansamblu aceasta stare, pe care cel mai adesea o traim fragmentat.
Niciun alt sentiment nu este la fel de cuprinzator ca fericirea: ea poate, in acelasi timp, sa te remonteze si sa te darame la propriu.Fericirea vine din suflet, din interior. Poti fi fericit in mai multe feluri si din mai multe motive. Poti fi fericit, multumindu-te cu putin, poti avea o fericire ametitoare si dulce in ochii altora, iar tu sa nu sa te crezi vesnic nedreptatit…Sau poti fi numai multumit, dar in sufletul tau sa fii fericit.
Fericirea este armonia cantitatii si calitatii placerilor.....
”Este fericit cel ce stie ca e fericit!”
Pentru mine personal, fericirea este o stare de relaxare, de armonie si de comuniune cu lumea si cu mine insami, in care toate tracasarile cotidiene (nici eu nu duc lipsa de ele!), sunt puse-provizoriu- intre paranteze.
