Relațiile mele cu părinții nu sunt dintre cele mai bune. Ei nu mă înțeleg decât rareori și deseori am impresia că nu îi interesez. Mă gândesc că și ei au nevoie să fie înțeleși, dar cred că ei nu se pricep s-o spună: ei nu-mi spun niciodată nimic. Ah, ba da ! De fiecare dată când tatăl meu îmi vorbește, o face pentru a-mi face reproșuri. Când încerc să le fac cunoscut opiniile mele, iese cu scântei.
