Sufletul e văzut cu naivitate de către autor deoarece acesta funcționează pe emoții și sentimente. Autorul consideră sufletul naiv pentru că nu conștientizează precum creierul ( psihologia ) și de multe ori naivitatea asta duce la sentimente de tristețe și melancolie ( tristețea, dorul, trădarea etc. ). Prin urmare, autorul vede, fără să facă o comparație directă, psihologia un "instrument" de ghidare în viață mai bun decât sufletul "naiv".
