Eu sunt adept a faptelor bune deoarece mereu sunt acolo să ajut, cel mai mult îmi place să am grijă de animalele străzii. Intr-o zi jucându-mă prin fața blocului/ grădină, am zărit după tufişuri, un biet porumbel rănit, l-am ridicat uşor ,privindu-i ochişorii , apoi l-am aşezat uşor pe un pătuț moale,i-am dat cu o soluție special pentru rănile animăluțelor , am bandajat rana de pe aripă apoi l-am hrănit şi i-am dat apă, timp de 2 săptămâni,am stat lângă pătuț şi i-am fost aproape , a venit momentul să-i dăm jos bandajul, rana se vindecase,am închis geamurile deoarece nu voiam să-i dau drumul afară, trebuia să zboare mai întâi în casă pentru al prinde în cazul în care cade,zis şi făcut, a exersat până am văzut că se poate menține pe proprile aripii. Acel potumbel mai vine din când ín când la geamul meu, privindu-ma cu ochii lui mici.
