Omul de zăpadă făcut din nea, era cel mai vesel din curte. Pălăria ca o oală, îi acoperea capul mic şi firav. La gât, îi ţinea de cald un fular magic, ce nu-l topea. Ochii negri ca scoşi din tuş, îţi urmăreau orice mişcare, gura roşie ca macul parcă vorbea neîncetat, iar nasucul portocaliu şi mare, era mândru şi voinic. Nasturii mari şi albaştrii, haină imaginară îi făceau, iar mânuţele lungi şi aspre, le mişca în sus şi-n jos.
Toată ziua, cât de lungă, omul nostru se juca, bulgări arunca, cu sania se dădea, prietenul nostru era.
Sper că te-am ajutat
