Dan-Dionis este un personaj excepţional care acţionează in situaţii şi imprejurări neobişnuite deoarece se află in conflict cu sine şi cu lumea. El este prototipul omului de geniu, asemeni lui Hyperion din „Luceafărul” care trăieşte in lume, dar, de fapt, in afara ei. Este caracterizat pe principiul antitezei, contradicţia dintre profesie şi preocupări, preocupări şi condiţiile materiale.
Dionis este definit ca personaj tipic romantic prin trăsăturile fizice şi morale: un tânări de aproape 18 ani, visător, neavind „pe nimeni in lume2, „iubitor de singurătate”, născut din dragostea fiicei unui preot bătrin cu un aristocrat sărăcit, care „se rătăcise in clasele poporului de jos”, ca şi condiţiile lui de viaţă, impreună cu profesia sa umilitoare de „copist”, care , in dorinţa lui de a-şi forma o cultură temeinică,manifestă o atracţie deosebită pentru astrologie.
