Se trăgea dintr-o familie grecească din Constantinopol, care s-a stabilit în ţară şi s-a încuscrit cu boierii români. Înainte de a primi domnia, a fost dragoman al Porţii. Era un om foarte învăţat şi dornic de reforme. A fost unul dintre domnitorii fanarioţi mai buni.
Prima investire s-a făcut contrar voinţei boierilor munteni, care
potrivit unui document olandez din 3 noiembrie 1774, aleseseră "ca domn
al lor pe Ştefan Prascoveanu". A luat şi decizii bune. A alcătuit un
nou sfat domnesc, compus aproape numai din boieri pământeni, în care a
fost inclus şi Ştefan Prascoveanu. Excepţie făcea dregătoria de spătar,
încredinţata unui prieten grec, dar şi aceasta, spre sfârşitul domniei a
fost încredinţată lui Ienăchiţă Văcărescu.
A scutit mănăstirile de mai multe dări şi le pune numai o taxă pentru
susţinerea şcolilor. Ia pe plata domniei caii de poştă, pe care până
atunci trebuiau întreţinuţi de locuitori. Desemnează căpitani pentru
paza graniţelor şi a liniştii publice. Organizează tribunalele,
tipăreşte în româneşte o condică de legi, întocmeşte o condică în care
să se treacă toate protocoalele judecăţilor şi documentele înfăţişate la
procese. El era nepot al lui Constantin Psiolu, grec adus în Moldova
de Grigore al II-lea Ghica pe la 1736 şi fusese numit domnitor la insistenţele lui Thugut.
