Formulează două idei principale/secundare din textul dat . Dimineaţa, se prezentă moşu’, cu pâine caldă ca o lună plină de vară și cu struguri dulci și strălucitori ca razele soarelui, la împărăţie. Când se uită la ele, împăratu’ a pus mâna la ochi că nu se putea uita la tavă. Și-a dat și el seama că băiatu’ nu-i un bostan* de-ăla bun pentru porci și pentru vaci și i-a zis:

— Măi moşnege, dacă băiatu’ tău este chiar așa de năzdrăvan cum se vede, îi mai dau o poruncă și dac-o face nu mai am ce-i zice și-am să-i dau fata, că atunci știu eu cui o dau. Uite ce să faci: de la noi până la casa ta, băiatul să facă un pod de aur – că fata mea nu merge pe orice cărare cu nunta – și pe margine să crească pomi cu fructele în ei și păsări care să se-ntreacă în cânt la nuntă când s-or-ntâlni alaiurile cu lăutari. Băiatu’ așa a făcut. Și la ziuă s-a adunat de o parte alaiu’ băiatului și-au pornit cu bostanu-nainte să întâmpine mireasa. Da’ mireasa întârzia – c-așa o învăţase o babă vrăjitoare până s-a făcut seară. Când a asfinţit soarele, a ajuns alaiul împăratului cu mireasa la jumătatea podului. Atunci, bostanul, c-așa fusese vrăjit, se dădu peste cap de trei ori și se făcu un băiat așa de frumos că nu se putea măsura niciun fecior de împărat care venise la nuntă cu el: cu ochii ca noaptea, cu păru’ ca focul și cu obrajii ca trandafirii, cu umerile ca munţii și cu mijlocu’ ca stejarul. Și așa de bine îi părea împăratului că nu-și dă fata după-un bostan-bolovan, ci după Tudorel Voinicel. Da’ el așa fusese vrăjit de când lumea și pământul și acuma se terminase vraja. Și pe pod s-au unit muzicile, ale noastre, ale ţăranilor, cu ale împăratului, și Tudorel a luat-o pe Ilinca, fata împăratului, și s-au sărutat și-au plecat la cununie în sat și-au trântit o nuntă de-a ţinut două săptămâni și două luni și mosu’ și baba chiuiau la masă cu împăratu’ și împărăteasa și cu nașu’ care era împăratu’ de la Soare-Răsare, mândru și înţelept