CAZUL NOMINATIV
Prietenul a venit acasa. subiect cine? ce?
El este un prieten. nume predicativ. urmeaza dupa verbele copulative
Acuzativ
Complement direct: pe cine? ce?
Am ajutat-o pe prietena mea.
Complement indirect: despre cine? despre ce? la cine? la ce? pentru cine? pentru ce? de cine? de ce? cu cine? cu ce? pe cine? pe ce? in cine? in ce? de la cine? de la ce? din cine? din ce?
Vorbeam cu prietenul meu.
Complement circumstantial de loc: unde? de unde? pana unde? incotro?
Ma duceam la prietenul meu.
Complement circumstantial de timp: cand? de cand? pana cand? cat timp?
Prietenul meu am plecat azi.
Complement circumstantial de mod: cum? in ce mod? in ce fel? cat? cat cine? decat cine? de cate ori? cu cat?
Deseneaza ca prietenul meu.
Atribut substantival prepozitional: care? ce fel de?
Am un prieten.
Complement de agent: de cine? de catre cine?
Elevul este ascultat de prietenul meu.
CAZUL GENITIV
Atribut substantival genitival: al, a, ai, ale cui?
Caietul prietenului este pe masa.
Nume predicativ: al, a, ai, ale cui este/sunt?
Caietul este al prietenului.
Complement indirect: asupra cui? contra cui? impotriva cui?
ex: Maria lupta impotriva prietenului.
CAZUL DATIV
a) complement indirect: cui?
Prietenului ii dau cartea.
nume predicativ
Copilul este asemenea lui.
atribut subst. prepozitional Un camion asemenea prietenului este curajos.
compl. circ. de mod
Se poarta asemenea prietenului indragit.
Vocativ
NU ARE FUNCTIE SINTACTICA Prietenuyle,vino aici !
Sper ca team ajutat. SUCCES! Coroana?
