Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul își exprimă într-un mod direct sentimentele și gândurile cu ajutorul eului liric și prin intermediul figurilor de stil/imaginilor artistice.
Textul „ Și totuși vine toamna ” de Adriana Păunescu prezintă trăsăturile acestuia, deci o putem numi o operă care are apartanență le genul liric.
În primul rând, vocea eului liric își face simțită prezența prin verbele și pronumele sale la persoana a II-a ca „ tu ”, „ știi ”, „ suntem ”. Tot vocea eului liric ne aduce interjecții ca „ vai! ” care în versul din poezie reprezintă o constatare a vocii.
Un al doilea argument ar fi că eul liric ne descrie într-un stil nostalgic și subiectiv ceea ce se întâmplă în jurul său. În descrierea sa folosește mijloacele expresive artistice ce ne fac să ne imaginăm desfășurarea evenimentelor concentrându-ne din plin pe acest tablou. Prima figură de stil care mi-a sărit în ochi, deși este în ultima și a treia strofă, a fost repetiția cu versul „ și totuși vine toamna ” și cuvintele „ n-au coborât ” care se repetă în primul alineat și al patrulea, respectiv primul și al doilea. De asemenea, personificarea își face puternic simțită prezența cu ajutorul frazelor „ cerul moare ”, „ porumbul are încă dinți de lapte ”. Acestea sunt doar două exemple din diversitatea pe care eul liric ne o oferă.
Într-un al treilea rând, muzicalitatea versurilor dată de rimă încrucișată în cazul nostru „ Albinele se-ngreuneaza-n zbor/Varatec ploua in fiecare noapte/Si greierii mai canta pana mor. ”, măsura versurilor ce este de 10-11 silabe și ritmul trohaic sporesc valoarea artistică a limbajului.
Datorită argumentelor date putem afirma că opera literară menționată are o apartenență la genul liric.
