Este dimineata. Soarele staluceste deasupra unuei gradini magnifice de flori.Roua diminetii se asezase deja pe florile amortite de frigul nemarginit. Aceasta gradina avea in ea niste flori ca focul, albastre ca marea si aurii ca aurul ca soarele diminetii. Aceasta gradina era magnifica pentru ca fiecare albina mica sau mare statea la coada ca sa extraga polenul iar din polenul acestor flori iesea o miere foarte buna ca daca ai fi mancat din nu teai mai saturat niciodata de ea. De fiecare data cand se las aseara ele se inchid cand ultima raza de soare apune. In fiecare zi stapanulgradinei le ofera dragoste si multa apa pentru a putea sa nu le piarda niciodata
