Eul liric simte trairi pure, nevinovate fata de fiinta iubita(,,vorba ta-i ca lamura de miere/ si intelesul ei e prea cuminte"). Dragostea sa capata un nou sens, ridicandu-se de la stadiul de pamantesc (,,sa pot sa te privesc in veci n-as cere") la cel spiritual (,,caci tie sufletu-mi numai se inchina"). In ochii poetului, ea este mai mult decat o partenera, confidenta, iubita (,,bun inger sfinte"), dorind mai mult decat toate sa o protejeze, sa fie sigur ca isi va pastra muza. (,,de chipul tau viata mea e plina"; ,,ramai in bratul meu intotdeauna")
