E toamnă, prichindeii se adună
Şi sunt cuprinşi de nerăbdare
C-un buchet de flori în mână
Aşteaptă o doamnă învăţătoare.
Veniţi cu părinţi sau bunici
Îşi întâlnesc prietenii de-acasă.
Şi află plini de uimire, aici
Că vor fi colegi de clasă.
Ce râsete... ce mare gălăgie,
Emoţiile-s deja uitate.
În jur vezi doar armonie,
Boboci cu ghiozdane-n spate.
Dar gata, clopoţelul sună
Elevii din loc se urnesc
Holul şcolii din nou răsună
Şi în clase-acum păşesc.
Banca pe ei îi aşteaptă
Nerăbdătoare, cu un dar,
Iar bobocii se îndreaptă
Către bătrânul abecedar.
