Titlul nuvelei reprezintă porecla pe care colegii de scoala i-o dau lui Huţu, după ce aud acest apelativ afectuos cu care Budulea i se adresează fiului sau. Forma este populara si exprimă dragostea parinteasca si mandria pe care le simte in adancul sufletului Budulea cel batran, cimpoierul din Cocorasti. Aceeasi simpatie o nutreste si autorul cand afirma ca "Budulea nu era numai al Taichii, ci si al nostru al tuturora.".
