Redacteaza, in maximum 100 de cuvinte rezumatul textului citat



Era-n ajunul zilei de Sf. Dumitru.

Pe cer se-ngrămădiseră mai multe straturi unul peste altul norii cenușii, pe care vānturile de toamnă īi goneau pe unii-ncoa, pe alții-ncolo, īncāt lumina zilei se perdea īntr-un fel de amurg posomorāt. De mai multe zile acum ploua rar și mărunt, dar fără-ncetare, din cānd īn cānd printre picăturile oarecum cernute prin sită deasă flutura și cāte un fulgușor de zăpadă și-n răceala umedă se vărsau la vale undele galbene ale Sabarului unit cu Ciorogārla, ducānd cu ele frunzele scuturate din copacii de pe țărmuri, ici plopi, colo sălcii ori arini, mai rar salcāmi.

Īn amurg, vite plouate, mānate de copii plouați, se īntorceau de la pășunea udă, și mari stoluri de ciori și de stăncuțe zburau cārăind peste luncă spre zăvoaiele de pe Argeș. Īn burnița revărsată peste toate se perdea tot ceea ce ar fi putut să īnveselească inima omului și-nzecite se īnfățișau și cele mai neīnsemnate dintre multele griji ale vieții.

"Urātă lume! " suspină iar Dăscălașul.

Două zile mai avea, numai două, și legea-l silea să deșerteze casa, care īncă-n timpul verii fusese vāndută. Era casa īn care s-a născut și-n care a petrecut partea cea mai mare a vieții sale.

I-o dăduse, dimpreună cu pogoanele, de zestre Sandei, singurul său copil, care mai era-n viață, iar aceasta, rămasă văduvă, a vāndut-o.

O știa aceasta de mult și a avut destul timp pentru ca să-și facă rost de alt adăpost pentru zilele de bătrānețe. Nu putea īnsă să se-mpace cu gāndul că fata lui īl scoate din casa pe care el i-o dăruise, și aștepta și azi, și māine să se-ntāmple ceva, un fel de minune, īn urma căreia dānsul să și moară īn casa īn care s-a născut. Știa că nu-i rămāne decāt să plece, dar nu era-n stare să se-nchipuiască pe sine trăind īn altă casă, nici adunāndu-și puținele rămășițe ale avutului său, ca să le ducă nu știa unde.

Ar mai fi trecut și aceasta: un moșneag ca dānsul o duce cum o duce, și cānd nu mai poate s-o ducă, nu se sperie de moarte. El nu era īnsă singur și mai avea și altele pe sufletul lui.

Măritată după un orzar din gura Oborului, Sanda s-a īncurcat cu altul și a fugit de la bărbat, părăsindu-și singurul copil, Leanca, o fată de vreo cinci ani, care, după moartea tatălui, a rămas la bunicul său.