Răspuns :
Între cer şi pâmânt …
Noapte de iarnă liniştită cu streşini ce lasă şoapte de lacrimi, de dor… Paşii întind a lor căutare …
Cerul e-n pace, îmbrăcat pe de-a-ntregul în stele frumoase ce lasă fior.
Pădurea-i albă cămaşă şi-n fracul cel negru din noapte sosit. Omătul a curs pe pământ şi pe arbori şi dar de belşug a oferit.
Brazii se-apleacă şi mulţumesc, îndreptându-şi ţinuta cea nouă în ger. Asemeni mestecenii cuvânt bun dăruiesc şi crivăţul le duce tuturora rostirea de bine şi de frumos.
Toţi sunt demni în a lor arătare: frasinii aduc a străjeri seculari, iar însuşi stejarii, în straiul curat, se ţin tot spre înalt.
Gerul îmbracă pădurea-n armură, drumul e rece, omătul oglindă … lumini clipocesc de taină şi dor. Pământul adoarme şi somnul alină uşor. Trupul respiră în pas regăsit şi stelele mângăie chipul curat, adormit.
Vă mulțumim că ați accesat site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile furnizate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag să reveniți și nu uitați să ne salvați la favorite!