Continuare:
Celălalt bătrân,însă,era un om robust,înalt,cu părul și mustața albă,îmbract întotdeauna în costume de catifea și pantofi eleganți,cu pălăria veșnică pe care și-o scotea în semn de respect.Ambii priveau speriați prin geamul de sticlă către toti acei bebeluși incubați cum dau din piciorușe și se smiorcăie.Nu se cunoșteau unul cu altul,însa amândoi știa ce sentimente domină în inima celuilalt.Erau bunici!Inimile lor se cofundau în abise sărăcăciose de încredere de sine și se ridicau de acolo cu gândul că vor fi cei mai buni bunici din lume.O asistentă iese grăbită din salon,vorbind cu un zâmbet cald:
-Puteți intra,bebelușii sunt sănătoși,însă slăbiți!Mult succes pentru rolul scump pe care l-ați primit astăzi!
